Mărturia Scripturii este aceea că Dumnezeu dorește o relație personală cu creația Lui, în special cu omul, care a fost creat după chipul Său (Geneza 1:27). Acesta este unul dintre cele mai mărețe adevăruri ale creștinismului. Dumnezeu nu este impersonal, incapabil de a intra într-o relație cu alții, iar omul nu este un accident cosmic, existând solitar în univers. Dumnezeu L-a creat pe om pentru ca acesta să Îl poată cunoaște și să fie beneficiar al bunătății Lui. Când relația omului cu Dumnezeu a fost întreruptă prin păcat, Dumnezeu Și-a trimis propriul Fiu pentru ca relația să poată fi restaurată. Cei care au fost împăcați cu Dumnezeu prin credința în Fiul Său pot avea cea mai mare încredere în faptul că Dumnezeu caută o relație personală, vie și crescândă cu ei.
Geneza 1:27 — „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut."
-
De la Geneza până la Apocalipsa, Scripturile Îl ilustrează pe Dumnezeu ca Acela care dorește să intre într-o relație de părtășie cu creația Lui, în special cu omul, și aceasta în ciuda păcatului omului. Într-un sens foarte real, Biblia constituie o relatare a acțiunii lui Dumnezeu de a-i căuta pe oamenii păcătoși și a lucrării Lui în restaurarea relației Sale cu ei. Acest adevăr este manifestat clar până și în căderea lui Adam și Eva.
a) Conform textului din Geneza 3:8-10, cum a afectat păcatul lui Adam atitudinea lui față de Dumnezeu?
Geneza 3:8 — „Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină."
Geneza 3:9 — „Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: «Unde eşti?»"
Geneza 3:10 — „El a răspuns: «Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.»"
b) Cum a fost afectată relația lui Dumnezeu cu Adam de către păcatul acestuia (Geneza 3:23-24)?
Geneza 3:23 — „De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat."
Geneza 3:24 — „Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii."
OBSERVAȚII: În Geneza 3:21-24, descoperim deopotrivă judecata și îndurarea lui Dumnezeu față de omul păcătos. Judecata lui Dumnezeu se arată prin faptul că El i-a alungat pe Adam și Eva din grădină, lucru care ilustrează separarea sau întreruperea părtășiei dintre Dumnezeu și păcătos. Îndurarea lui Dumnezeu este revelată aici în două modalități distincte. În primul rând, Dumnezeu l-a împiedicat pe Adam să ajungă la pomul vieții, așa încât el să nu mănânce din acesta și să trăiască veșnic într-o stare de corupție păcătoasă și înstrăinare de Dumnezeu (v. 22-24). În al doilea rând, Dumnezeu a luat viața unui animal nevinovat pentru a le da haine lui Adam și Eva (v. 21). Acest gest constituie sacrificiul unei părți inocente în locul celei vinovate, și își găsește împlinirea finală în jertfa singurului Fiu al lui Dumnezeu pe Calvar, pentru păcatele omului.
Geneza 3:21 — „Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele."
Geneza 3:22 — „Domnul Dumnezeu a zis: «Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.»"
Geneza 3:23 — „De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat."
Geneza 3:24 — „Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii."
- Cum explică Isaia 59:1-2 schimbarea în relația dintre Dumnezeu și Adam? Ce ne învață acest lucru despre propriul păcat și cum afectează el relația noastră cu Dumnezeu?
Isaia 59:1 — „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă,"
Isaia 59:2 — „ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!"
OBSERVAȚII: Aici este revelată intoleranța lui Dumnezeu față de păcat. Întrucât Dumnezeu este sfânt și drept, păcatul va conduce întotdeauna la separare între Dumnezeu și păcătos. În Habacuc 1:13, profetul a declarat următoarele despre sfințenia lui Dumnezeu și atitudinea Lui față de păcat: „Ochii Tăi sunt așa de curați că nu pot să vadă răul, și nu poți să privești nelegiuirea!" Acesta a fost motivul pentru care Dumnezeu Și-a trimis singurul Fiu pentru a plăti datoria păcatului nostru, pentru ca El să poată avea părtășie neîntreruptă cu noi, prin credință (Romani 5:1).
Habacuc 1:13 — „Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?"
Romani 5:1 — „Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos."
- Conform cu Geneza 3:8-9, cine i-a căutat pe Adam și Eva imediat după căderea lor? Ce ne învață acest lucru despre caracterul lui Dumnezeu și despre dorința Lui de a avea o relație cu omul căzut în păcat?
- Potrivit cu Faptele Apostolilor 17:26-27, de ce a hotărât Dumnezeu în mod suveran timpul și locul în care fiecare om se naște și trăiește? Cum demonstrează acest lucru faptul că Dumnezeu este relațional și dorește să aibă o relație cu omul căzut în păcat?
Faptele Apostolilor 17:26 — „El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,"
Faptele Apostolilor 17:27 — „ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi."
- Potrivit versetului din Luca 19:10, de ce L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său pe pământ? Care a fost scopul întrupării Lui? Cum demonstrează acest lucru faptul că Dumnezeu este relațional și dorește să aibă o relație cu omul căzut în păcat?
Luca 19:10 — „Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut."
OBSERVAȚII: Este important să observăm că această afirmație a fost făcută în decursul vizitei lui Isus la casa lui Zacheu. Acesta era un vameș și un păcătos notoriu. Prin propria mărturie, el îi furase pe alții pentru a se îmbogăți. Relatarea pe care Luca o face acestei întâlniri între Isus și Zacheu ilustrează clar adevărul pe care Isus l-a declarat în Luca 19:10 – El a „venit să caute și să mântuiască ce era pierdut".
-
Conform următoarelor pasaje ale Scripturii, ce a împlinit Fiul lui Dumnezeu așa încât relația omului cu Dumnezeu, cândva întreruptă, să poată fi restaurată?
a) Romani 5:8-10
Romani 5:8 — „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi."
Romani 5:9 — „Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu."
Romani 5:10 — „Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui."
b) Coloseni 1:19-22
Coloseni 1:19 — „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El"
Coloseni 1:20 — „şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui."
Coloseni 1:21 — „Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum"
Coloseni 1:22 — „prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;"
- Potrivit versetului din Ioan 17:3, care este esența vieții veșnice? Cum demonstrează acest lucru faptul că Dumnezeu este relațional și dorește să aibă o relație cu poporul Său?
Ioan 17:3 — „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu."
OBSERVAȚII: Cuvântul „cunoaște" înseamnă cu mult mai mult decât simpla cunoaștere impersonală sau factuală a lucrurilor. El denotă o relație intimă, personală. Viața veșnică este cu mult mai mult decât o viață cu o durată infinită. Ea este o viață de o calitate superioară, marcată de părtășia neîntreruptă cu Dumnezeu. Acesta este unul dintre scopurile mărețe ale lui Dumnezeu în reconcilierea noastră cu Sine, prin Fiul Său.
-
Creștini fiind, noi avem parte de o relație restaurată cu Dumnezeu, întemeiată pe lucrarea perfectă a lui Hristos făcută în locul nostru. Ea este o relație care nu poate fi întreruptă. Acest adevăr ar trebui să ne determine să nu fim apatici în legătură cu păcatul, ci să ne separăm de orice lucru care ar putea să constituie un obstacol în calea părtășiei noastre cu Dumnezeu. Ce ne învață despre acest adevăr următoarele pasaje ale Scripturii?
a) 2 Corinteni 6:14-18
2 Corinteni 6:14 — „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?"
2 Corinteni 6:15 — „Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?"
2 Corinteni 6:16 — „Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: «Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.»"
2 Corinteni 6:17 — „De aceea: «Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi."
2 Corinteni 6:18 — „Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic.»"
OBSERVAȚII: Acest text biblic nu ne învață să ne retragem din prezența tuturor necredincioșilor. În prima epistolă a lui Pavel către Corinteni, el a scris următoarele: „V-am scris în epistola mea să n-aveți nicio legătură cu curvarii. Însă n-am înțeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreți, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieșiți din lume" (1 Corinteni 5:9-10). Ideea din 2 Corinteni 6:14-18 este că noi trebuie să ne separăm de orice lucru care este interzis direct în Scriptură sau care ne poate conduce la păcat.
1 Corinteni 5:9 — „V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii."
1 Corinteni 5:10 — „Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume."
b) 2 Timotei 2:19
2 Timotei 2:19 — „Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: «Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui»; şi: «Oricine rosteşte Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!»"
OBSERVAȚII: Cuvântul „depărteze" [sau abține, n.tr.] vine de la termenul grec aphístémi, care are sensul de „a retrage, a elimina, a se depărta sau a părăsi". Noi suntem chemați să ne abținem de la orice fel de răutate și să ne depărtăm de ea.
-
Așa cum am afirmat deja, credinciosul are o relație restaurată cu Dumnezeu, care este întemeiată pe lucrarea perfectă a lui Hristos. Totuși, acest adevăr nu ar trebui să ne conducă la apatie. El ar trebui să ne determine nu doar să ne abținem de la păcat, ci și să căutăm în mod activ să cultivăm înaintea lui Dumnezeu o relație mai profundă cu El. Ce ne învață versetele următoare ale Scripturii despre acest adevăr?
a) Osea 6:3
Osea 6:3 — „Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară care udă pământul!"
b) Psalmul 27:4
Psalmii 27:4 — „Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui."
c) Psalmul 27:8
Psalmii 27:8 — „Inima îmi zice din partea Ta: «Caută faţa Mea!» Şi faţa Ta, Doamne, o caut!"
- Creștini fiind, noi avem nu doar responsabilitatea de a veghea asupra relației noastre cu Dumnezeu, ci și responsabilitatea de a vesti Evanghelia altora, așa încât și ei să intre în aceeași relație restaurată cu Dumnezeu. Ce ne învață despre acest adevăr pasajul din 2 Corinteni 5:18-20?
2 Corinteni 5:18 — „Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării;"
2 Corinteni 5:19 — „că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări."
2 Corinteni 5:20 — „Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!"